Arta extravaganta si mecenat pentru Wagner: cantecul de lebada al Regelui nebun
Alaturi de monarhi precum Caligula, George al III-lea al Angliei, Carol al VI-le al Frantei sau tarul Ivan cel Groaznic, Ludovic (Ludwig in limba germana) al II-lea al Bavariei, a ramas in istoria universala cu reputatia de „rege nebun“, datorita mai degraba unei firi sensibile, cheltuitoare si visatoare, precum si zvonurilor legate de tendintele sale homosexuale, decat unor acte crude care i-au facut faimosi pe antecesorii sai.
„Regele lebada“, poreclit si astfel datorita staturii sale subtiri si impresionante de aproape 2 m, a fost cel mai inflacarat fan si mecena al marelui compozitor Richard Wagner, si-a cheltuit averea pentru constructia unor castele de vis, iar familia sa a platit datorii la banci timp de 18 ani dupa moartea sa.
Ultimul rege al unei dinastii bavareze de 700 de ani
Ludovic al II-lea este ultimul descendent regal al familiei Wittelsbach – care a condus Bavaria timp de peste 7 secole, incepand din anul 1180, cand Frederic Barbarossa, imparatul Germaniei, l-a numit duce pe Otto de Wittelsbach. De fapt, si Ludovic trebuia sa poarte numele de Otto, insa la nasterea sa din 1945, in Palatul Nymphenburg din München, parintii sai, Printul Mostenitor Maximilian si al Printesa Maria a Prusei, s-au lasat convinsi de bunicul micutului sa-l numeasca Ludovic, la fel ca si pe el, deoarece erau amandoi nascuti in aceeasi zi de 13 iunie.
Intaiul nascut al familiei regale s-a dovedit a fi o fire maladiva si visatoare, complet incompatibila cu educatia militara severa impusa de tatal sau in scopul de a-l face un rege puternic. In ziua in care a implinit 16 ani, Ludovic a fost cucerit de o reprezentatie a operei „Lohengrin“ a lui Richard Wagner si a vrut sa-l cunoasca personal pe compozitor, insa regele i-a interzis.
Märchenkönig (regele de basm in limba germana) cum a mai fost numit, a fost rege doar cu numele, caci in anii cat a fost rege a lasat politica si celelalte treburi ale statului in seama ministrilor sai, iar el a calatorit mult in Elvetia si Franta, iar apoi s-a retras in palatele sale si s-a dedicat ideilor artistice.
Fascinatia pentru muzica lui Wagner si arhitectura extravaganta
La numai 18 ani, Ludovic era numit rege in aceeasi zi in care a murit tatal sau, 10 martie 1864. Tanarul si frumosul rege, cu o statura impresionanta de 1,93 m, un brunet reusit cu ochii albastri, obtinea titlul pretios obtinut de „Ludwig, von Gottes Gnaden König von Bayern, Pfalzgraf bey Rhein, Herzog von Bayern, Franken und in Schwaben” (in limba germana) – complet incompatibil cu prima sa decizie regala: invitarea lui Richard Wagner la München, urmata de o dispozite ferma de a construi un teatru de opera costisitor si fara asemanare pentru talentatul compozitor.
Ludovic al II-lea l-a sustinut pe Wagner cu toata puterea si dedicatia de care era in stare, pana in 1865, cand a fost obligat de guvern si de familie sa-l expulzeze din cauza cheltuielilor extravagante facute de dragul sau. Nu este nicio surpriza ca asemenea sacrificii pentru arta erau considerate nebunie intro lume macinata de razboaie si lupte pentru putere.
Nebunia sa declarata in 1886 era, conform unor dovezi istorice, o timiditate patologica, o tendinta spre arta si visare si o aversiune pentru aparitiile in public, iar aceasta „tulburare sufleteasca nevindecabila“ l-a facut sa-i cedeze drepturile de rege unchiului sau…
O doua zi dupa expulzarea in castelul Berg din München regele este gasit mort in lacul Starnberg chiar daca apa ajungea doar pana la genunghi.
Oficial s-a considerat ca regele s-a sinucis. Neoficial misterul mortii regelui duce cu candul la propria familie pentru care erau o persoana incomoda.
Dincolo de controversele legate de modul extravagant in care isi cheltuia banii si a datoriilor imense lasate in urma dupa 22 de ani de domnie formala, „regele nebun” a lasat Germaniei palate cu o arhitectura originala si impresionanta, precum Neuschwanstein (“noua lebada de piatra” din limba germana) – unic in lume si inspirat din opera lui Wagner, dar finalizat dupa moartea sa, Linderhof, Herrenchiemsee (asemanator cu Versailles) sau Casa regala de la Schachen, in stil alpin, izolata, in masivul muntos Wetterstein, unde, din 1875, Ludovic al II-lea si-a petrecut singur zilele de nastere, in mijlocul maretiei muntilor. Acestea sunt si astazi obiective turistice care merita cel putin un curs de limba germana pentru a te obisnui cu pronuntia numelui lor inainte sa le vezi frumusetea de aproape …
Castelul Neuschwanstein a reprezentat motiv de inspiratie pentru Walt Disney la crearea palatului din Frumoasa din padutrea adormita.
Regele spunea deseori: Vreau sa raman un mister vesnic pentru mine insumi si pentru ceilalti
Ludwig al II-lea a tinut si un jurnal zilnic, in care descria aceasta lupta interioara pe care o ducea. In luxosul palat Linderhof el traia singur, ajutat de numai cativa servitori. Zilele si le petrecea dormind, iar noptile citea: se spune ca citea cate o carte in fiecare noapte.
Te asteptam la cursul de limba germana autorizat ANC pe care il organizam pentru a-ti arata cu germana, limba marilor filozofi si muzicieni, este o limba frumoasa si usor de invatat !
Pe langa cunostintele de gramatica si vocabular de limba germana te vom introduce intr-o cultura a unei tari care a dat lumii minti luminate din domeniul stiintelor exacte, filosofiei, muzicii sau literaturii.
La sfarsitul cursului poti primi o diploma recunoscuta de Ministerul Educatiei prin ANC in Romania si UE.